Îngrijirea arinului negru (Alnus glutinosa) implică câteva aspecte esențiale pentru a asigura sănătatea și creșterea corespunzătoare a acestui arbore. Este o specie foarte rezistentă, în special la solurile umede și sărace, dar există câteva detalii de care trebuie să ții cont:
1. Alegerea solului și amplasării:
Sol: Arinul negru preferă soluri umede, chiar mlăștinoase, dar poate tolera și soluri mai puțin fertile. Se dezvoltă bine în soluri acide până la neutre.
Lumina: Preferă locuri însorite sau semi-umbrite, dar poate supraviețui și în zone mai umbrite.
Umiditate: Este un arbore de maluri, iubitor de apă, astfel că ar trebui plantat în apropierea unor surse de apă sau în zone cu umiditate ridicată.
2. Plantare:
Arinul negru poate fi plantat toamna sau primăvara.
Se recomandă o distanță de cel puțin 3-5 metri între arbori pentru a asigura o bună circulație a aerului și spațiu suficient pentru dezvoltare.
În timpul plantării, asigură-te că rădăcinile sunt bine îngropate și solul este tasat în jurul lor pentru a elimina eventualele buzunare de aer.
3. Îngrijirea solului și udarea:
Solul din jurul rădăcinilor trebuie să rămână umed, mai ales în primii ani de viață. După ce arborele s-a stabilizat, acesta va fi mai rezistent la secetă temporară.
În perioadele secetoase, udarea regulată va fi necesară pentru a menține solul umed.
4. Fertilizare:
Arinul negru nu are nevoie de fertilizare excesivă, fiind capabil să își asigure o mare parte din necesarul de azot prin simbioza cu bacteriile fixatoare de azot din rădăcini.
O fertilizare ușoară primăvara, cu îngrășământ organic sau compost, poate stimula creșterea, dar nu este esențială.
5. Tunderea și îndepărtarea ramurilor uscate:
Arinul negru nu necesită tundere regulată, dar este bine să îndepărtezi ramurile uscate sau bolnave pentru a menține arborele sănătos.
Poți realiza tăierile de formare în primii ani pentru a stimula o formă dorită a coroanei, deși este un arbore care se adaptează bine fără intervenții majore.
6. Protecția împotriva dăunătorilor și bolilor:
Arinul negru este destul de rezistent la majoritatea bolilor și dăunătorilor, însă poate fi atacat ocazional de afide sau de ciuperci care provoacă putrezirea rădăcinilor în condiții de umiditate excesivă.
Monitorizează regulat arborele și, dacă observi semne de boală sau dăunători, tratează cu soluții specifice (fungicide sau insecticide).
7. Ritm de creștere și longevitate:
Arinul negru este un arbore cu creștere rapidă, care poate atinge înălțimi de până la 20-30 de metri.
Poate trăi între 60 și 100 de ani, în funcție de condițiile de mediu.
8. Beneficii ecologice:
Arinul este apreciat pentru capacitatea sa de a stabiliza malurile râurilor și de a îmbunătăți calitatea solului datorită capacității sale de a fixa azotul.
Este un arbore important pentru biodiversitate, oferind habitat pentru numeroase specii de insecte, păsări și alte animale.
Prin urmare, arinul negru este un arbore destul de ușor de întreținut, mai ales dacă este plantat în locul potrivit și i se asigură condițiile de bază, cum ar fi un sol umed și lumină suficientă.
Pomii fructiferi sunt livrati cu radacina nuda, de aceea trebuie plantati in cel mai scurt timp posibil. Daca acest lucru nu este posibil ingropati radacinile lor intr-un loc ferit de inghet sau soare.
Dimensiunea minimă a unei gropi trebuie să fie de 50x50x50 cm. Atunci când săpați, aveți mereu grijă ca pământul rezultat din groapă să fie așezat de o parte și de alta a gropii cum este in imaginea de mai jos . La acoperirea gropii, straturile de pământ se vor inversa.
Inainte de plantare, fiecare puiet este pregătit, acest proces fiind cunoscut drept fasonare. El constă în scurtarea vârfurilor rădăcinilor sau scurtarea cu o treime a rădăcinilor care sunt foarte viguroase, foarte lungi. Dacă avem rădăcină rănite sau rădăcini rupte, acestea se elimină total cum este in imaginea de mai jos .
Deoarece pepiniara noastra livreaza pomii cu radacina nuda, este bine sa scufundati radacinile in apa pentru cca. 1-2 ore pentru hidratare imaginea de mai jos.
Plantatul propriu-zis începe prin strângerea în groapă a pământului fertil rezultate din primul strat la săparea gropii – pământ care se va pune ca un mușuroi la baza adânciturii săpate cum apare in imaginea de mai jos .
Se așează pomul în gropa cu rădăcinile deasupra mușuroiului, incercand sa ingropam punctul de altoire 2-3 cm, dar nici daca ramane la nivelul soluli nu este gresit.
Odată fixat în groapă, puietului i se vor răsfira rădăcinile cu mâna în toate direcțiile, astfel încât să se ocupe tot spatiul din groapă si să nu se suprapună unele pe celelalte. Se acoperă rădăcinile cu un strat de pământ bine mărunțit și se calcă ușor, cu piciorul orientat cu călcâiul sper exteriorul gropii, de la periferia gropii spre centru. După acoperirea rădăcinilor, se umple groapa cu pământ amestecat cu gunoi bine fermentat, gunoi care, însă nu trebuie să vină în contact cu rădăcinile, după care se calcă din nou cât mai uniform și apăsat. După plantarea pomului fructifer, se face o copcă în jurul său, în care să se toarne 1-2 găleți cu apa.
Imediat dupa plantare se scurtează varga pentru proiectarea coroanei, la o înălțime care diferă în funcție de specia de pomimi fructiferi si tipul de coroană ales, între 60 cm și 70 cm ca si in imaginea de mai jos.
Această tăiere are și rolul de a reface echilibrul între partea aeriană și sistemul radicular, care a avut de suferit cu ocazia scosului din pepinieră .
Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri ca si in imaginea de mai jos:
· reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare;
· inceperea taierilor de formare a coroanei pomului.
Pentru a sti cati pomi avem nevoie intr-un perimetru, impartim suprafata totala a terenului (Lungime x latime), la suprafata totala ocupata de un pom (ex.4×4) ca si in imaginea de jos . Ex. la 2000 mp avem nevoie de 125 pomi fructiferi (2000/16=125).