Carpenul (Carpinus betulus) 50-80 cm, radacina libera

Carpenul (Carpinus betulus), cunoscut și sub denumirea de carpen european, este un arbore foios des întâlnit în pădurile din Europa. Îngrijirea sa este relativ simplă, mai ales dacă îi sunt asigurate condițiile de mediu potrivite. Iată câteva sfaturi pentru îngrijirea carpenului:

1. Plantare și sol
Sol: Carpenul preferă solurile bine drenate, fertile și ușor acide sau neutre. Deși tolerează și solurile mai sărace, crește mai bine în soluri bogate în substanțe nutritive.
Expunere la soare: Se dezvoltă bine în plin soare sau semi-umbră. Totuși, crește mai repede și mai dens în zone însorite.
Perioada optimă de plantare: Toamna este ideală pentru plantarea carpenului, deoarece îi oferă timp suficient pentru a dezvolta rădăcini înainte de sezonul de creștere primăvara.

2. Udare
Carpenul nu este foarte pretențios în ceea ce privește udarea. În primii ani după plantare, udările regulate sunt importante pentru a ajuta la stabilirea sistemului radicular. În perioadele secetoase, udarea suplimentară este recomandată, mai ales pentru arborii tineri.

3. Tăiere și modelare
Tăierea: Carpenul răspunde bine la tăiere, de aceea este adesea folosit pentru garduri vii și forme topiare. Este bine să faci tăierile primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație, sau toamna, după căderea frunzelor.
Gard viu: Dacă îl folosești pentru un gard viu, taie-l de două ori pe an – odată în primăvară și din nou în vară, pentru a menține o formă compactă.

4. Fertilizare
În general, carpenul nu are nevoie de fertilizare constantă. Totuși, dacă solul este foarte sărac, poți adăuga un îngrășământ organic în jurul bazei arborelui primăvara sau toamna pentru a stimula creșterea.

5. Boli și dăunători
Carpenul este destul de rezistent la boli și dăunători. Cu toate acestea, poate fi afectat de anumite boli fungice, cum ar fi făinarea, în condiții de umiditate ridicată. Asigurarea unei bune circulații a aerului în jurul plantei poate preveni acest tip de probleme.

6. Întreținere pe termen lung
Odată maturizat, carpenul necesită foarte puțină întreținere. Curățarea frunzelor căzute toamna și monitorizarea eventualelor probleme de sănătate ale copacului sunt principalele activități necesare.
Deoarece are o creștere relativ lentă, este ideal pentru grădini de dimensiuni mici și medii.

Carpenul Carpinus betulus este o alegere excelentă pentru peisagistică datorită frunzișului dens și capacității sale de a forma garduri vii frumoase și rezistente.

Pomii fructiferi sunt livrati cu radacina nuda, de aceea trebuie plantati in cel mai scurt timp posibil. Daca acest lucru nu este posibil ingropati radacinile lor intr-un loc ferit de inghet sau soare.
Dimensiunea minimă a unei gropi trebuie să fie de 50x50x50 cm. Atunci când săpați, aveți mereu grijă ca pământul rezultat din groapă să fie așezat de o parte și de alta a gropii cum este in imaginea de mai jos .  La acoperirea gropii, straturile de pământ se vor inversa.

Inainte de plantare, fiecare puiet este pregătit, acest proces fiind cunoscut drept fasonare. El constă în scurtarea vârfurilor rădăcinilor sau scurtarea cu o treime a rădăcinilor care sunt foarte viguroase, foarte lungi. Dacă avem rădăcină rănite sau rădăcini rupte, acestea se elimină total  cum este in imaginea de mai jos .

Deoarece pepiniara noastra livreaza pomii cu radacina nuda, este bine sa scufundati radacinile in apa pentru cca. 1-2 ore pentru hidratare imaginea de mai jos.


Plantatul propriu-zis începe prin strângerea în groapă a pământului fertil rezultate din primul strat la săparea gropii – pământ care se va pune ca un mușuroi la baza adânciturii săpate cum apare in imaginea de mai jos .


Se așează pomul în gropa cu rădăcinile deasupra mușuroiului, incercand sa ingropam punctul de altoire 2-3 cm, dar nici daca ramane la nivelul soluli nu este gresit.
Odată fixat în groapă, puietului i se vor răsfira rădăcinile cu mâna în toate direcțiile, astfel încât să se ocupe tot spatiul din groapă si să nu se suprapună unele pe celelalte. Se acoperă rădăcinile cu un strat de pământ bine mărunțit și se calcă ușor, cu piciorul orientat cu călcâiul sper exteriorul gropii, de la periferia gropii spre centru. După acoperirea rădăcinilor, se umple groapa cu pământ amestecat cu gunoi bine fermentat, gunoi care, însă nu trebuie să vină în contact cu rădăcinile, după care se calcă din nou cât mai uniform și apăsat. După plantarea pomului fructifer, se face o copcă în jurul său, în care să se toarne 1-2 găleți cu apa.
Imediat dupa plantare se scurtează varga pentru proiectarea coroanei, la o înălțime care diferă în funcție de specia de pomimi fructiferi si tipul de coroană ales, între 60 cm și 70 cm ca si in imaginea de mai jos.
Această tăiere are și rolul de a reface echilibrul între partea aeriană și sistemul radicular, care a avut de suferit cu ocazia scosului din pepinieră .
Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri ca si in imaginea de mai jos:
· reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare;
· inceperea taierilor de formare a coroanei pomului.

Pentru a sti cati pomi avem nevoie intr-un perimetru, impartim suprafata totala a terenului (Lungime x latime), la suprafata totala ocupata de un pom (ex.4×4) ca si in imaginea de jos . Ex. la 2000 mp avem nevoie de 125 pomi fructiferi (2000/16=125).