În România, sfecla a fost privită mult timp drept o plantă industrială. Sfecla roșie se utiliza doar la murături, fiind în rest ca inexistentă în gastronomia noastră. În ultimii ani, însă, se utilizează atât la mesele tradiționale, cât și în restaurante. Dacă și ție îți place sfecla roșie sau îți dorești să înființezi o cultură cu această plantă, din acest articol vei descoperi tot ce ai nevoie să știi pentru cultivarea ei.
Sfecla roșie este utilizată pentru a obține colorant alimentar, precum și pentru a fi consumată în stare proaspătă sau conservată. Este printre puținele plante care își păstrează caracteristicile chiar și după prepararea termică, în special dacă este gătită la cuptor, în coajă.
Este o plantă bienală, bogată în apă, săracă în grăsimi și cu un conținut ridicat de vitamine. Conține toate vitaminele din complexul B, vitamina A și vitamina C. Are un conținut ridicat de minerale, precum mangan, și calciu, fosfor, potasiu, fier și zinc.
Sfecla roșie are cerințe ridicate față de căldură. Germinează doar la temperaturi de 7-8° C și se simte bine la temperaturi de 15-20° C. Temperaturile minime pe care le suportă această plantă sunt cuprinse între -5° C și -8° C. Rădăcina tuberculizată nu rezistă la temperaturi sub limita înghețului.
Temperaturile care depășesc 30° C scad cantitatea și calitatea recoltei. Sfecla roșie este o plantă de zi lungă, adică are nevoie de minimum 14 ore de lumină pe zi.
În ceea ce privește umiditatea, sfecla roșie are nevoie de aproximativ 60-70% din capacitatea de câmp, iar în perioada de germinație, în primele faze de vegetație și la îngroșarea rădăcinilor (perioada iulie-august), planta are nevoie de cantități mai mari de apă.
Sfecla roșie vegetează bine pe soluri mijlocii, fertile, bine drenate, reavene, afânate. Se cultivă în special pe soluri lutoase, luto-argiloase, aluviale și luto-nisipoase. Preferă solurile cu un pH de 6-7.
Cele mai bune culturi premergătoare pentru cultura de sfeclă roșie sunt castraveții, dovleceii, cartofii, vinetele, tomatele, ardeiul, varza, conopida, mazărea, fasolea. Rotația culturii se face la 4 ani.
Cultura de sfeclă roșie se înființează în perioada aprilie-mai, la o distanță de 45 cm între rânduri, 2,5-5 cm între plantele de pe rând și la o adâncime de 1,3 cm.
După ce toate plantele au răsărit, se face rărirea, lăsându-se o distanță de 5-8 cm între plantele de pe rând.
Se realizează prășile manuale sau mecanice, ori plivit, pentru a combate buruienile.
Fertilizarea culturii de sfeclă roșie se realizează cu gunoi de grajd bine descompus. Se realizează toamna, utilizând 20 t/ha.
Sfecla roșie se recoltează când rădăcinile sale au atins dimensiunile de consum specifice varietății. Acest lucru are loc de obicei la 60-140 zile de la răsărire, în funcție de varietatea de sfeclă. Recoltarea se realizează prin smulgere, de obicei, toamna, după ce a căzut prima brumă.