Vita de vie de masa Chasselas , struguri rosi de masa ,altoita , radacina libera(2)

Chasselas roșu (Chasselas rouge) – descriere, plantare și îngrijire

1. Descriere generală

Origine: vechi soi european, cunoscut și cultivat în Franța, Elveția, Germania, Ungaria.

Tip: strugure de masă (dar uneori și pentru vinuri ușoare).

Ciorchini: de mărime mijlocie, cilindro-conici, moderați ca densitate.

Boabe: rotunde, de mărime medie, pieliță subțire, de culoare roșu-rozaliu la coacere; pulpă crocantă, suculentă.

Gust: echilibrat, dulce, ușor muscat sau neutru, foarte plăcut.

Epoca de coacere: timpurie–mijlocie (sfârșit august – început septembrie).

Utilizare: în special pentru consum proaspăt, dar și pentru vinuri albe ușoare, sucuri sau stafide.

2. Plantarea (viță altoită)

Material săditor: se folosește viță altoită (portaltoi rezistent la filoxeră).

Locul ales: soluri fertile, bine drenate; preferă expunere la soare pentru a colora uniform boabele.

Perioada plantării:

Primăvara (martie-aprilie) – când solul nu mai este înghețat.

Toamna (octombrie-noiembrie) – în zone mai calde.


Pregătirea gropii: 40–50 cm adâncime, 40 cm lățime; pământul se amestecă cu mraniță sau compost.

Distanța de plantare: 2,2–2,5 m între rânduri și 1,2–1,5 m între plante.

La plantare: punctul de altoire trebuie să fie la 5–8 cm deasupra solului, pentru a nu prinde rădăcini partea nobilă.


3. Îngrijirea viței

a) Udare

În primii 2 ani: udări regulate (o dată la 7–10 zile pe secetă).

La maturitate: mai rezistentă, dar udarea în perioadele uscate ajută la boabe mai mari.


b) Fertilizare

Primăvara: îngrășăminte cu azot (N) pentru pornirea vegetației.

Vara: NPK sau îngrășăminte bio lichide.

Toamna: compost/gunoi de grajd bine fermentat.


c) Tăiere și formare

Soi cu vigoare mijlocie, se conduce bine pe spalier sau pergolă.

Tăiere scurtă–mijlocie: 8–10 ochi pe coardă.

Rărirea ciorchinilor este recomandată pentru calitate mai bună (altfel poate rodi prea mult).


d) Protecție fitosanitară

Sensibilitate: moderată la mană și făinare → se recomandă tratamente preventive (cuprice, sulf).

Rezistență mai mică la putregaiul cenușiu, mai ales în anii ploioși → aerisirea ciorchinilor prin tăieri corecte este importantă.


e) Protecție la ger

Rezistență medie la iernile reci.

În zonele cu -18…-20 °C, vițele tinere se protejează prin mușuroire sau acoperire ușoară cu pământ/pai.


4. Avantaje și dezavantaje

Avantaje:

Gust fin, dulce, foarte apreciat ca strugure de masă.

Coacere timpurie → apare printre primii pe piață.

Culoare atrăgătoare, roșie-rozalie.


Dezavantaje:

Transportabilitate redusă (pielița e subțire).

Sensibilitate mai mare la putregaiul cenușiu.

Necesită atenție la protecția contra bolilor și la ger.


✅ Concluzie:
Chasselas roșu este un soi tradițional de strugure de masă, valoros prin gustul său echilibrat și aspectul deosebit. Este potrivit pentru grădini familiale și plantații mici, cu condiția unei îngrijiri regulate (tăiere, protecție fitosanitară, udare).