Dud cu sânge și lapte (Morus alba)

Dudul „Sânge și Lapte” este o varietate de dud de mare interes datorită particularității fructelor care sunt albe sau pestrițe cu roz intens sau roz complet colorate la maturitate completă.
Fructele dudului „Sânge și Lapte” au o aromă foarte dulce și pot fi consumate simple sau folosite cu succes la prepararea gemurilor și siropurilor.
Maturarea are loc în august.
 
Dudul aparține familiei Moraceae și este o specie originară din China.
Este un arbore cu creștere rapidă, care poate atinge o înălțime de 10/15 metri, cu frunziș mare și foarte dens.
Frunzele dudului sunt de foioase, alterne, simple, de o culoare verde aprins, nu foarte inchis, incordate la baza si ascutite la varf, cu marginea dintata. Pe aceeași plantă puteți găsi adesea frunze care sunt foarte diferite ca formă și dimensiune.
Florile sunt unisexuate (planta monoica) iar pe acelasi arbore se gasesc, in pozitii diferite, atat cele masculi dispuse in varfuri cilindrice pedunculate, cat si cele femele formand glomeruli ovoizi.
Fructul dud este de fapt un fruct fals numit sorosio, de culoare alb-gălbui sau negru (în funcție de specie) care devine cărnos și comestibil la copt (în jurul lunii iulie).
Dudul creste in orice tip de sol, chiar si in argilos si grele, insa prefera cele afanate, adanci, bogate in substanta organica si bine drenate.
O plantă pomicolă rezistentă la boli, dudul nu necesită tratamente fitosanitare .
Pomii fructiferi livrati la ghiveci , pot fi plantati pe tot parcursul anului exceptie perioada cand sunt temperaturi negative . Daca acest lucru nu este posibil ii pastrati intr-un loc ferit de inghet si udat periodic .
Dimensiunea minimă a unei gropi trebuie să fie de 50x50x50 cm. Atunci când săpați, aveți mereu grijă ca pământul rezultat din groapă să fie așezat de o parte și de alta a gropii cum este in imaginea de mai jos .  La acoperirea gropii, straturile de pământ se vor inversa.



Plantatul propriu-zis începe prin strângerea în groapă a pământului fertil rezultate din primul strat la săparea gropii – pământ care se va pune ca un mușuroi la baza adânciturii săpate cum apare in imaginea de mai jos si se amesteca cu pamantul din ghiveci .




Se așează pomul în gropa cu ghiveciul deasupra mușuroiului, incercand sa ingropam punctul de altoire 2-3 cm, dar nici daca ramane la nivelul soluli nu este gresit.
Odată fixat în groapă, puietului i se vor răsfira rădăcinile cu mâna în toate direcțiile, astfel încât să se ocupe tot spatiul din groapă si să nu se suprapună unele pe celelalte. Se acoperă rădăcinile cu un strat de pământ bine mărunțit și se calcă ușor, cu piciorul orientat cu călcâiul sper exteriorul gropii, de la periferia gropii spre centru. După acoperirea rădăcinilor, se umple groapa cu pământ amestecat cu gunoi bine fermentat, gunoi care, însă nu trebuie să vină în contact cu rădăcinile, după care se calcă din nou cât mai uniform și apăsat. După plantarea pomului fructifer, se face o copcă în jurul său, în care să se toarne 1-2 găleți cu apa.
Imediat dupa plantare se scurtează varga pentru proiectarea coroanei, la o înălțime care diferă în funcție de specia de pomimi fructiferi si tipul de coroană ales, între 60 cm și 70 cm ca si in imaginea de mai jos daca inaltumea este mai mare de 80  cm , daca nu se realizeaza anul urmator .
Această tăiere are și rolul de a reface echilibrul între partea aeriană și sistemul radicular, care a avut de suferit cu ocazia scosului din pepinieră .
Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri ca si in imaginea de mai jos:
· reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare;
· inceperea taierilor de formare a coroanei pomului.

Pentru a sti cati pomi avem nevoie intr-un perimetru, impartim suprafata totala a terenului (Lungime x latime), la suprafata totala ocupata de un pom (ex.4×4) ca si in imaginea de jos . Ex. la 2000 mp avem nevoie de 125 pomi fructiferi (2000/16=125).