Bambus Sfânt - Nandina domestica 10-20 cm

Nandina domestica, cunoscută și sub numele de bambus sfânt, este o plantă ornamentală foarte apreciată pentru frunzișul său decorativ și fructele roșii strălucitoare. Îngrijirea acestei plante este relativ ușoară, dar are câteva cerințe specifice pentru a se dezvolta optim.
1. Lumina
Preferă o expunere la soare parțial sau umbră parțială. Dacă este plantată în plin soare, frunzele pot căpăta o culoare roșiatică frumoasă toamna, dar poate avea nevoie de umbrire în orele cele mai calde ale zilei, mai ales în climatul foarte cald.

2. Solul
Nandina preferă un sol bine drenat, bogat în materie organică. Solurile ușor acide sau neutre sunt ideale. Evită solurile foarte argiloase sau cu drenaj slab, deoarece rădăcinile pot putrezi în astfel de condiții.

3. Udatul
Udarea trebuie să fie moderat constantă. Asigură-te că solul nu rămâne îmbibat cu apă, dar nici nu se usucă complet între udări. În perioadele de secetă, este important să fie udat mai frecvent.

4. Temperatura
Nandina domestica este destul de rezistentă la frig, dar este mai bine protejată în timpul iernilor extrem de reci. În general, poate rezista la temperaturi de până la -10°C, dar frunzele pot fi afectate de înghețul sever.

5. Fertilizarea
Fertilizează primăvara și la începutul verii cu un îngrășământ echilibrat sau unul destinat plantelor ornamentale. O dată pe an, aplicarea compostului poate îmbunătăți structura solului și sănătatea generală a plantei.

6. Tunderea
Deși nu necesită tundere frecventă, poți îndepărta ramurile vechi sau deteriorate pentru a încuraja o creștere mai viguroasă. Tunderea ușoară se poate face în primăvară.

7. Dăunători și boli
Nandina este o plantă relativ rezistentă la dăunători și boli. Totuși, este bine să fii atent la afide sau păduchi de frunze, care pot apărea ocazional.

8. Multiplicarea
Nandina poate fi înmulțită prin semințe, dar cel mai frecvent se înmulțește prin divizarea tulpinilor noi sau prin butași. Acest lucru se poate face primăvara.

Aceasta este o plantă deosebit de decorativă, mai ales în lunile de iarnă, când fructele roșii contrastează frumos cu frunzișul verde sau roșiatic.

Pomii fructiferi sunt livrati cu radacina nuda, de aceea trebuie plantati in cel mai scurt timp posibil. Daca acest lucru nu este posibil ingropati radacinile lor intr-un loc ferit de inghet sau soare.
Dimensiunea minimă a unei gropi trebuie să fie de 50x50x50 cm. Atunci când săpați, aveți mereu grijă ca pământul rezultat din groapă să fie așezat de o parte și de alta a gropii cum este in imaginea de mai jos .  La acoperirea gropii, straturile de pământ se vor inversa.

Inainte de plantare, fiecare puiet este pregătit, acest proces fiind cunoscut drept fasonare. El constă în scurtarea vârfurilor rădăcinilor sau scurtarea cu o treime a rădăcinilor care sunt foarte viguroase, foarte lungi. Dacă avem rădăcină rănite sau rădăcini rupte, acestea se elimină total  cum este in imaginea de mai jos .

Deoarece pepiniara noastra livreaza pomii cu radacina nuda, este bine sa scufundati radacinile in apa pentru cca. 1-2 ore pentru hidratare imaginea de mai jos.


Plantatul propriu-zis începe prin strângerea în groapă a pământului fertil rezultate din primul strat la săparea gropii – pământ care se va pune ca un mușuroi la baza adânciturii săpate cum apare in imaginea de mai jos .


Se așează pomul în gropa cu rădăcinile deasupra mușuroiului, incercand sa ingropam punctul de altoire 2-3 cm, dar nici daca ramane la nivelul soluli nu este gresit.
Odată fixat în groapă, puietului i se vor răsfira rădăcinile cu mâna în toate direcțiile, astfel încât să se ocupe tot spatiul din groapă si să nu se suprapună unele pe celelalte. Se acoperă rădăcinile cu un strat de pământ bine mărunțit și se calcă ușor, cu piciorul orientat cu călcâiul sper exteriorul gropii, de la periferia gropii spre centru. După acoperirea rădăcinilor, se umple groapa cu pământ amestecat cu gunoi bine fermentat, gunoi care, însă nu trebuie să vină în contact cu rădăcinile, după care se calcă din nou cât mai uniform și apăsat. După plantarea pomului fructifer, se face o copcă în jurul său, în care să se toarne 1-2 găleți cu apa.
Imediat dupa plantare se scurtează varga pentru proiectarea coroanei, la o înălțime care diferă în funcție de specia de pomimi fructiferi si tipul de coroană ales, între 60 cm și 70 cm ca si in imaginea de mai jos.
Această tăiere are și rolul de a reface echilibrul între partea aeriană și sistemul radicular, care a avut de suferit cu ocazia scosului din pepinieră .
Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri ca si in imaginea de mai jos:
· reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare;
· inceperea taierilor de formare a coroanei pomului.

Pentru a sti cati pomi avem nevoie intr-un perimetru, impartim suprafata totala a terenului (Lungime x latime), la suprafata totala ocupata de un pom (ex.4×4) ca si in imaginea de jos . Ex. la 2000 mp avem nevoie de 125 pomi fructiferi (2000/16=125).